Avem în noi implantată dorința după ceva mai bun. “A pus în noi chiar și gândul veșniciei...”
Din adâncul veșniciei Dumnezeu a pus în noi acea sămânță din caracterul Său. Noi suntem ai Săi, Îi apaținem și nu putem fi fericiți fără a ne reîntoarce la originea noastră. Dumnezeu a creat pe om, după chipul și asemănarea Sa. El ne-a creat din dragoste, dorind să aibă o relație strânsă de părtășie cu noi. Chiar dacă noi am păcătuit, El nu ne-a părăsit, ci și-a dat viața, în Fiul Său, Isus Hristos ca noi să fim salvați. Ce poate să răspundă sufletul meu la aceste adevăruri pline de solemnitate, valul de iubire revărsat peste noi ?
Cum pot să tac și să nu strig: “O, Doamne, fii lăudat că ai murit și pentru mine, că m-ai iertat și-mi dai viață în continuare ! Îți mulțumesc și te laud pentru bunătatea Ta, pentru grija și călăuzirea Ta, pentru planul Tău cu mine. Tu meriți totul ! Ce pot să-ți dau eu ? O inimă plină de păcate... Ia-o și schimb-o Tu, făcând-o curată, nouă !
Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat ca să primească puterea, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda, în vecii vecilor !”
Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu